Fidelitate față de tradiție.
Despre viața de zi cu zi, tristețile și bucuriile industriei moldovenești de lactate.

În ultimii ani, în conștiința maselor, Moldova se asociază cu un tablou nu tocmai optimist: populație aptă de muncă plecată peste hotare, sate pustiite, o economie națională care leagă tei de curmei. Parțial, de această percepție sîntem vinovați și noi, jurnaliștii, care ne-am dezvățat să observăm lucrurile bune, tindem să atragem atenția auditoriului asupra ”senzaționalului” fără a ne trudi uneori să verificăm autenticitatea celor publicate.

Dar e suficient să se iște un scandal, cum s-a întîmplat la începutul lui februarie curent cu istoria difuzată de presă privind conținutul de grăsimi vegetale în produsele lactate autohtone, ca să începi să te clarifici, să pătrunzi în amănunte, și apare o imagine a unei Moldove diferite, a unei țări în care oamenii, în pofida greutăților, continuă să trăiască, să producă mărfuri de care are nevoie populația.

În anii 1990, cînd în Moldova Sovietică era în plină distrugere baza dezvoltată a materiei prime, domeniul lactatelor, ca și celelalte domenii care se ocupă de prelucrarea produselor agricole, s-a confruntat cu probleme enorme. Și astăzi există multe probleme. Dar domeniul a supraviețuit. Și nu doar a supraviețuit, ci a reușit să se și dezvolte chiar și în condițiile lipsei totale a unui politici adecvate de susținere a producătorilor moldoveni de către stat.

Portalul NOI.md a rugat-o pe Elena Belan,director general al celui mai mare producător de lactate din Moldova – compania JLC, să spună cum a fost posibil acest lucru.

Citiți versiunea completă a articolului accesind link-ul: https://noi.md/md/analitica/fidelitate-fata-de-traditie